Bine, nu m-as vinde chiar pe o taraba din piata la pretul unei legaturi de patrunjel – cliseu intentionat – asta ar insemna ca nu tin pasul cu trend-ul zilelor reci ale anului 9 peste 2000 si as duce un trai oarecum old-fashion-romantic, de neacceptat astazi. In schimb, as cumpara un spatiu modest de cativa metri patrati la MALL – intotdeauna scris cu majuscule, fiindca cele patru litere reprezinta biserica omului avut – bineinteles l-as decora in stilul glamour dupa cum mi s-a explicat intr-o revista de design interior, gen (era musai sa apara cuvantul asta, doar am zis, vorbim despre lucruri comerciale) Metropolitan Home.
Dupa care as afisa denumirea magazinului, mare, cu font Trebuchet MS, impunator si totodata prietenos. Stiu, poate n-ai sa crezi, e greu de gasit intr-adevar un nume original&comercial pentru un astfel de butic, sunt mandru, eu il am: Soul is home alone.
Sa nu uit, am si un scurt slogan: fire is desire, desire is love and love means… broken souls. Engleza ticule, doar am spirit mercantil.
Cum ce voi vinde? Nu intelelgi? Pe mine, sufletul meu. Ori altfel spus, vand ceea ce consum.
De la aer la hrana, de la imbracaminte la muzica, de la film la carte, de la idei la fapte. Orice e de vanzare, totul e sa cunosti pretul corect. “Tre’ sa faci bani si asta nu-i vreo decizie” canta Guess Who in piesa Unu’ Altu’.
Paseste in “paradisul meu” si vei iesi altul, vei fii implinit. La nevoie, atunci cand marfa nu se va vinde de la sine voi face dovada faptului ca sunt un bun orator, sper totusi sa nu se intample prea des are si vocea pretul ei:
“La intrare am aer, nu la punga doar nu vand kitsch-uri, iti ofer noua fita, aer pasteurizat. Acum ca respiri altfel, la un alt nivel, hai sa te imbrac. Vand o tinuta simplista, casual si sport. Jeansi inchisi la culoare, conversi gri ca nori de pe cer – alt cliseu ieftin, numit comparatie – si un tricou alb inscriptionat if you stickwitme, I will stickwitu. Sunt zile friguroase. Ok, vand si solex-ul cel negru cu fermoar, nu te pot lasa sa ingheti inca de la inceputul toamnei, trebuie sa prinzi si iarna. E uimitor cum hainele te pot insufleti, nuanta propriilor tai pometi a devenit mai rozalie. Ai chef de dans? Vrei muzica? Excelent. Muzica e domeniul meu de baza. Numai sa mentionezi ce preferi. Doresti sa fii cool, sa fii la moda, nu? Am cateva baxuri de melodii care rup topurile acum, dance romanesc, o minunatie. Doresti altceva, ceva diferit? Stiu, stilul british: pop-rock, rock, punk, alternative, indie ori cum dracului s-or mai numi genurile astea. Garantez, iti vor aduce sclipirea, punctuletul de originalitate la care visezi. Nu rezisti mult? Nu ai conditie fizica? Dansul iti consuma energia rapid? Am solutia. Vrei relaxare. Iti vand un film? Poveste de boxoffice, actori celebri, efecte speciale si happy ending. Banal? Fie. Ce zici de o carte? Un bestseller a unui autor de renume care a reusit sa obtina premiul Nobel pentru literatura. Ochii rad. Ajungi sa navighezi catre intelectualism. Suna nobil, inaltator. Dar nu e de ajuns, cumpara si ceva idei vor fi clipe in viata cand le vei simti lipsa.” Vocea are pretul ei.
Intr-un final suntem rodul a ceea ce consumam si nimic in plus. Comercialul a inventat eticheta, astfel ca oamenii au devenit: manelisti, intelectuali, soareci de bibiloteca, rockeri, houseri, fotbalisti, cocolari, atotstiutori, IT-isti, amanti, drogati, aroganti, copii de bani gata, vedete TV. Banul este Dumnezeul secolului XXI, comertul ne este tata iar economia mama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu